Tradiționalismul

Primele două tendințe specifice tradiționalismului s-au manifestat înaintea primului război mondial, iar cea de-a treia în perioada interbelică.
1. Semănătorismul (revista „Semănătorul” – Nicolae Iorga). Printre colaboratorii acestui reviste s-au numărat Mihail Sadoveanu, Alexandru Vlahuță, George Coșbuc, Octavian Goga, Ște. O. Iosif.




2. Poporanismul – promovar de revista „Viața românească” condusă de G. Ibrăileanu. Printre colaboratori: George Topârceanu, Ion Minulescu, M. Codreanu, Tudor Arghezi.
3. Gândirismul – revista „Gândirea” condusă inițial de Cezar Petrescu, iar mai târziu de Nichifor Crainic. Colaboratori: Lucian Blaga, V. Voiculescu, Cezar Petrescu, Ion Caragiale, S. Puscaiu.

Trăsăturile tradiționalismului: 
– interesul pentru trecut
– interesul pentru cultura din mediul rural
– teoria specificului național
– preocuparea pentru sat văzut ca loc al păstrării tradițiilor în opoziție cu spaima civilizației urbane, văzută ca o sursă a degradării morale
– valorificarea obiceiurilor prin implicarea artelor
– focalizarea pe anumite teme: pământul, muncile câmpului, cultul neamului, intoacerea la locurile natale, ciclicitatea anotimpurilor

La toate acestea gândirismul adaugă ortodoxismul și antioccidentalismul (aspecte evidențiate în studiul „Sensul tradiției” – Nichifor Crainic.

Catalin

1 thought on “Tradiționalismul”

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *