Scena din poiana lui Iocan din opera „Moromeții” de Marin Preda

Scena care-l definește profund, tocmai pentru că sintetizează epic poziția lui Moromete în relație cu o colectivitate umană reprezentativă pentru mediul să de viață, se petrecea în poiana fierăriei lui Iocan, unde țăranii, gătiți ca la sărbătoare, se adună să discute, cu un inimitabil umor, politica.
Moromete era abonat la „Mișcare”, Iocan la „Curentul”, iar Cocoșilă la „Dimineața”, dar dacă ei veneau fără ziare, însemna că erau supărați „și n-aveau chef să discute politica”.




Secvența comentariilor politice este inedită. Moromete citește ziarul „cu glas schimbat și necunoscut, […] cu grosimi și subțirimi ciudate, cu opriri care scormoneau înțelesuri nemărturisite […] care trebuiau să zdrobească de convingere pe cei care ascultau„, concluzionând fără drept de apel: „trei chestiuni se desprind defapt prin situație„.
Simpatia spontană cu care este întâmpinat Moromete, faptul că discuțiile nu încep fără el, greutatea cuvântului său dovedește că prestigiul lui e real și recunoscut. Sociabilitatea, inteligența, ironia, umorul, darul de a vedea dincolo de lucruri, fantezia, bucuria contemplației fac din el un țăran neobișnuit, un observator și un moralist.
Există și o altă față a lui Moromete, în consens cu trăsăturile lui fundamentale, dar care îi particularizează și mai mult printre ceilalți țărani. Personajul este disimulat, stăpânește arta de a-și desincroniza în mod voit gândurile și vorbele, de a mima gesturi și opinii false pentru a sonda partenerul de discuție și a se distra pe seama prostiei, a îngâmfării și a limbajului acestuia sau, pur și simplu, pentru a se ascunde pe sine.

Catalin

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *