Interpretarea poeziei ,,Testament”

Când citești poezia lui Tudor Arghezi , indiferent că e o artă poetică – în ,,Portret” , una dintre cele mai cunoscute arte poetice argheziene, el  afirmă: ,,sunt înger, sunt și diavol și fiară și alte asemeni/ și mă frământ în sine-mi ca taurii-n belciug” – sau versuri care șochează printr-un fel de nonconformism poetic – poezia ,,Ion Ion” din ,,Flori de Mucigai”:




,,În beciul cu morți; Ion e frumos/ Întins gol pe piatră, c-un fraged surâs” – ai sentimentul că te afli în fata unui om care, înainte de a scrie literatura, a experimentat toate fetele existenței și a ajuns la concluzia că adevărata literatură trebuie să surprindă viața în complexitatea ei.

De aceea, el nu și-a permis nicio prejudecata în materie de limbaj poetic. Și tot Arghezi a descoperit, cred eu, că odată ce intră în literatură, cuvântul se interpretează de orice conotație vulgară pe care o dobândește în relația directă cu obiec tul denumit în realitate.

 

Așadar, procesul creației se constituie la Arghezi ca o alchimie. Forță extraordinară a artistului reușește prin găsirea contextelor adecvate să purifice cuvântul recuperându-i un sens inițial, nealterat de realitate. Cred că așa se și explică faptul că admiratorii poeziei argheziene sunt oameni educați, rafinați, având vorba lui G. Calinescu, ,,cerul gurii dedat cu mirodeniile”.

Catalin

1 thought on “Interpretarea poeziei ,,Testament””

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *