Demonstratie ,, O scrisoare pierdută” de I.L. Caragiale

Capodoperă a dramaturgie caragialiene, comedia ,,O scrisoare pierdută” s-a jucat pentru prima dată în Noiembrie 1884 pe scena Teatrul Național din București, după ce a fost citită întâi în cadrul Junimii. Clasic universal, observator atent al epocii sale , I.L. Caragiale realizează o operă în care componenta comică și cea tragică se completează memorabil. Caracterizând viziunea despre lume în opera dramaturgului roman Silvian Iasifescu afirmă: ,, Plasată într-un moment de maturizare a realismului, viziunea clasicizantă păstrează procedee generalizatoare, categoriale, fixează un personaj prin ticuri, formule, dar abandonează staticul și este interesată de diferitele forme de particularizare.

Comedia ,,O scrisoare pierdută” –  specie a genului dramatic în care sunt înfățișate personaje, caractere moravuri sociale într-un chip care să stârnească râsul având totodată un sfârșit fericit – dezvoltă categoria estetică a comicului. Comicul, după Dicționarul de termeni literari, este un concept care denumește ,,una dintre atitudinile esențiale ale spiritului uman în fata vieții și a artei, avându-și sursa în dezvoltarea unui contrast, sancționat printr-o gama largă de reacții morale, de la compasiune la disperare și provocând o participare afectivă specifică, de la zâmbet la rasul cu hohote. Măștile comice și caracterele sunt personificări ale viciilor, ale defectelor morale universale.

Tema comediei ,,O scrisoare pierdută” o reprezintă farsa electorală. Critica alegerilor relevă dorința de parvenire a unor tipuri reprezentative ale burgheziei de la sfârșitul secolului al-XIX-lea. Satirizarea reformei constituționale pe care o propun liberalii generează situații dintre cele mai ridicole. Structurarea piesei în patru acte urmărește gradual registre variate ale umorului: comic, ridicol, ironie, sarcasm, grotesc.




Subiectul se dezvoltă urmând succesiunea momentelor clasice (expozițiune, intrigă, desfășurarea acțiunii, punctul culminant, deznodământul). Astfel, în expozițiune este prezentat cadrul, un orășel de munte înaintea alegerilor pentru Camera Deputaților. O întâmplare neprevăzută  răstoarnă aparentul echilibru al comunității, și mai ales determină conflicte derizorii între grupările politice adverse – conservatorii și liberalii  – aspirând deopotrivă la un loc în elita politică.

Intriga constă în pierderea scrisorii de amor a lui Stefan Tipatescu către Zoe Trahanache, soția celui mai important om politic din județ. Această scrisoare găsită inițial de Cetățeanul turmentat, ajunge în mana lui Catavencu, devenind obiect de șantaj în mână directorului ziarului ,,Răcnetul Carpatilor. Catavencu cere să fie ales deputat chiar de grupul politic advers reprezentat de Zaharia Trahanache, Stefan Tipatescu, Zoe Trahanache, Farfuridi și Branzovenescu. Văzând că nu reușește să reintre în posesia scrisorii pierdute, Zoe îl asigură pe Catavencu de tot sprijinul, alături de Tipatescu.

Punctul culminant este construit ca o răsturnare de situație: la adunarea electorală unde urmează să fie amenințat numele candidatului, alegătorii aud un nume complet necunoscut: Agamemnon Dandanache, propus și impus de la centru tot în urma unui sondaj. Această răsturnare de situație este urmată de o altercație între membrii grupărilor adverse, în timpul căreia Catavencu își pierde pălăria, în căptușeala căreia ascunsese scrisoarea compromițătoare. Aceasta este găsită de Cetățeanul turmentatm care i-o returnează ,,andrisantului”.

Catavencu dispare pentru scurt timp, dar revine și îi cere iertare lui Zoe, acceptând să conducă serbarea în cinstea lui ,, Gagamita Dandanache”. Tipic pentru o comedie, deznodământul este reprezentat de imaginea celor două grupări care beau, se îmbrățișează acționând după toate încăierările.

Conflictul principal al piesei este unul derizoriu, specific oricărei comedii. Gruparea conservatoare a lui Zaharia Trahanache intră în conflict cu gruparea liberală condusă de Nae Catavencu. Ambele urmăresc impunerea propriului candidat, degenerând într-un conflict personal între Stefan Tipatescu și Catavencu. Acesta  din urmă amenință că prin publicarea scrisorii va isca un scandal de proporții în Prefectură. În final, cele două părți aflate în conflict se împacă. Există și o serie de conflicte secundare, care nu au aceeași consistență. De pildă, Farfuridi și Branzovenscu se hotărăsc să deconspire presupusule compromisuri, dar sfârșesc prin a-și asuma atitudinea conducătorilor politici. Zoe amenință că se va sinucide dacă se va publica scrisoarea , dar este preocupată doar de restabilirea echilibrului părților aflate în conflict.

Personajele sunt tipuri umane, măști comice ale unei lumi superficiale. Pompiliu Constantinescu propune nouă clase tipologice, dintre care în piesa ,,O scrisoare pierdută” se regăsesc: ,,incornaratul (Zaharia Trahanache), cochetă adulterină (Zoe Trahanache), junele prim (Stefan Tipatescu), politicianul demagog (Nae Catavencu, Tache Farfuridi), cetățeanul derutat (Cetățeanul turmentat), raisonneurul (Iordache Branzovenescu), servitorul, funcționarul public (Ghita Pristanda).

Comicul reprezentat prin ironie, umor, sarcasm, este ilustrat tipologic prin comicul situației, de moravuri, de caracter, de intenție, de limbaj, de nume.

Didascaliile (indicațiile scenice) sunt elemente de structură care completează portretele morale, particularizează spațiul, enunță elemente paraverbale și nonverbale care contribuie la accentuarea ridicolului situației și al erorilor.

 

Ceea ce cred eu că reprezintă marea forță expresivă a comediilor lui I.L. Caragiale este modul în care se ilustrează realitatea în partea ei comică. Această realitate permite însă întrevederea unui substrat fundamental tragic. De asemenea, impresionantă este modalitatea prin care autorul intră în toate personajele pe care le creează. De aceea , comicul de caracter deține o pondere semnificativă  în text. Acest comic de carcater este generat de varietatea tipurilor din viața socială, pe care le transfigurează autorul cu particularitățile dominante. Cu dublă intuiție a individului, a categoriei lui sociale și a structurii sufletești, comedia de moravuri se împletește cu aceea de carcater.

Catalin

2 thoughts on “Demonstratie ,, O scrisoare pierdută” de I.L. Caragiale”

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *