Comentariul poeziei „Sonet” – George Bacovia

Poezia „Sonet” face parte din volumul „Plumb” apărut în 1916, în care regăsim sensibilitatea citadină specifică poeziei simboliste, imagine dezolantă a unor spații.
Tema poeziei este cea a inadaptării artistului într-o lume ostilă.




Titlul poeziei trimite la poezia cu formă fixă valorificată în această formă de Dante Alighiari cu 2 catrene și 2 terține.
Fiind ca specie literară un sonet, cele două planuri sunt redate: planul exterior în cele două catrene, iar spațiu interior în terține. Spațiul bacovian exprimat în poezie este orașul de provincie de la începutul secolului XX pe care poetul îl percepe ca fiind neprielnic. Universul citadin este sufocant, materia e îngreunată de umezeală, iar teama e întărită cromatic: „Prin mahalăli mai neagră noaptea pare…„. Elementele spațiului exterior exprimă suferința eului liric. Soluția ieșirii din acest univers închis nu apare. Încercarea de a o căuta există, fapt exprimat prin epitele „obosite, roșii, afumate, triste felinare„. Cârciuma este simbol al degradării, la fel ca și mahalaua, prin lipsa unor repere care să-l înalțe pe om. Prezența lui e amintită în versul: „Și auzi tușind o tuse în sec amară„. Universul, spațiu citadin, reprezentat prin „ziduri vechi” este în ultima lui fază „a vieții„, înaintea descompunerii. Într-o astfel de lume reperele culturale Edgar Poe și Paul Verlaine sunt simple clișee. Ceea ce îl apropie pe George Bacovia de cei doi poeți este atmosfera tristă, monotonă, apăsătoare. Alcoolul devine o soluție pe moment în care eul liric se refugiază. Drumul este același, iar dorința eului de a-și caută un reper este exprimat în versul „Prin întuneric bâjbâiesc prin casă„. Casa nu este un spațiu intim protector, ci locul în care eul liric trăiește aceeași stare.
Cuvântul devine expresia unei forme de protest într-o astfel de lume fără orizont în care eul se zbate în permanent.
 La nivel stilistic, domină ca figură de stil epitetul prin care se descrie atmosfera și spațiu citadin. Comparațiile ajută la raportarea unei lumi degradate cu lumea dintr-o „crâșmă umedă, murdară” sau la raportarea poetului cu Edgar Poe și Paul Verlaine.
La nivel morfologic, domină verbele la mod indicativ prezent ce au valoarea prezentului etern sugerând permanetizarea stării.
 La nivel sintactic, frazele sunt construite din propoziții principale întrerupte de linie de pauză care nu ajută la obținerea simetriei textului.
Poezia „Sonet” se încadrează în simbolism prin atmosferă apăsătoare, dezolantă, folosirea simbolurilor, a sugestiei și a corespondenților.

Catalin

1 thought on “Comentariul poeziei „Sonet” – George Bacovia”

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *